Gospodarul din Ardeal…

… sau ”un țăran bogat” … binecuvântat!

VIDEO: “Gospodarul din Ardeal” face parte din discografia “Speranta pentru copii” Vol.2 – din 15 ianurie 2012 disponibil pe DVD si CD la Studio Speranta. www.speranta.ro

Moody on children ministry importance

‎”If I could relive my life, I would devote my entire ministry to reaching children for God!” Dwight L. Moody

Copiii sunt expuși la sex și la TV, nu doar pe internet!

Photo: saidaonline.com

Un studiu recent vine cu câteva vești bune pentru părinții care sunt îngrijorați de faptul că micuții lor sunt afectați de sexul expus pe intenet.

Vestea bună? Cei mai mulți copiii chestionați în cadrul unui nou studiu spun că nu sunt expuși la multe materiale cu caracter sexual pe  internet.

Vestea proastă (era și una din asta, ce credeați…)? Cei mai mulți dintre copii afirmă contrariul despre televiziune și muzică.

Conform USA Today, între 16 și 25% dintre copiii chestionați în cadrul studiului afirmă că sunt expuși la materiale cu caracter sexual pe internet, în timp ce 75% dintre aceștia afirmă că sunt expuși la acestea la TV, iar 69% în muzica pe care o urmăresc. Datele sunt preluate dintr-un studiu publicat de magazinul Pediatrics. Directorul acestei cercetări, Michele Ybarra de la Internet Solutions for Kids, coordonează un studiu longitudinal, care urmărește un grup de 1500 de copii, timp de 6 ani. Ea și-a prezentat studiul în cadrul întâlnirii anuale a Asociației Americane de Psihologie (American Psychological Association’s).

”Îi monitorizăm prin adolescență pentru a înțelege în ce mod expunerea la tehnologie și experiențele în tehnologie le influențează comportamentul”, spune Ybarra.

Studiul ei are de asemenea o altă latură ce poate fi privită ca o veste bună: doar 5% dintre copii au participat la ”sexting” (sexting este denumit actul de trimitere de mesaje sau fotografii cu caracter sexual explicit, în principal prin intermediul telefoanelor mobile). ”Alte statistici dădeau aceste procentaj ca fiind mult mai mare”.

Totuși, studiul nu sugerează în nici un fel faptul că părinții nu ar trebui să își ia măsuri de siguranță. De fapt, alte informații sugerează faptul că pornografia este o problemă majoră printre copii, adolescenți și tineri.

În anul 2009, al patrulea cuvânt dintre cele mai căutate pe internet de către copiii de 7 ani și sub această vârstă este ”porno” conform informațiilor oferite de către OnlineFamily.Norton.Com. Pentru ceilalți copii, cei cu vârste până la 18 ani, cuvântul ”sex” a fost numărul 4 iar ”porno” numărul 5.

Un studiu din 2008 cu privire la studenții și absolvenții cu vârste între 18-26 de ani a indicat faptul că 69% dintre bărbați și 10% dintre femei au urmărit materiale pornografice mai mult de o dată pe lună. Studiul a fost publicat de  către Journal of Adolescent Research.

Încheiem cu sfatul cât se poate de ferm de a fi cât mai implicați în selectarea și cernerea programelor pe care copilul dumneavoastră le urmărește la televizor. Nu puține au fost situațiile în care s-au raportat desene animate conținând imagini pornografice și prezentate pe programele destinate exclusiv copiilor. Dacă sunteți extrem de exigenți și de atenți cu privire la calculator, studiul acesta ar trebui să ne pună pe gânduri și în privința televizorului. Nu lăsați ca altcineva să pună bazele educației pruncului la care țineți atât de mult, dar care este vulnerabil în fața unui inamic… atât de tolerat de noi (chiar încurajat uneori) dar și atât de puțin evident…

Sursa: baptistpress.com

Când și cum vom discuta cu copiii noștri despre sex?

foto: http://gphchildren.blogspot.com

Părinții sunt îngroziți de momentul în care trebuie în sfârșit să poarte această discuție. A vorbi cu proprii copii despre sex nu este, cu siguranță, un subiect confortabil pentru cei mai mulți dintre părinți, dar este de o importanță vitală, spune Jim Burns, expert în creșterea și educarea copiilor. Copiii care cresc în această cultură saturată de erotism sunt bombardați cu tot felul de mesaje contradictorii despre sex. Din moment ce nu toate informațiile acestea sunt precise sau bazate pe Scriptură, ei au nevoie să primească adevărul din surse sigure, de încredere. Aici este momentul în care părinții trebuie să intre în scenă.

Pentru a-i ajuta pe părinți în abordarea acestui subiect Burns a scris cartea Teaching Your Children Healthy Sexuality: A Biblical Approach to Prepare Them for Life (Învățându-i sexualitatea pe copiii tăi: o abordare biblică ce-i va pregăti pentru viață). El oferă sfaturi despre cum și când să vorbim cu copiii și oferă răspunsuri la cele mai comune întrebări pe care copiii le pun.

Este important să ne concentrăm, spune el, pe a-l ajuta pe copil să-și dezvolte o așazisă ”teologie a sexualității sănătoase”. În esență aceasta s-ar traduce prin promovarea înțelegerii că Dumnezeu a creat sexul și că, în cadrul și limitele căsniciei, El numește sexul ”bun”. Dezvoltarea unei sexualități sănătoase înseamnă, de asemenea, să-i ajutăm pe copii să înțeleagă cum pot trăi o viață bazată pe integritate sexuală, ceva ce trece dincolo de actul fizic, devenind un patern mental după care vor opera chiar și când vor deveni adulți.

Jim Burns oferă următoarele sugestii și sfaturi părinților:

Conversațiile trebuie să fie regulate, continue și adaptate vârstei

Jim spune că cercetările ne indică faptul că a avea ”discuția” aceasta o singură dată cu copilul tău nu va face nici o diferență. În schimb, părinții ar trebui să aibă un dialog continuu cu copiii despre subiecte ce țin de sexualitate, adaptate vârstei, încă începând de pe la 3 ani.

”De la 3 la 5 ani”, spune Jim, ”este despre cum Dumnezeu a creat trupul tău și cum El a făcut-o pe mami diferită de tati. Practic le oferi ceea ce este foarte simplu, ceea ce ține de dezvoltare. Cu asta începi.”

De la 6 la 9 ani, mai zice el, copiii sunt în general foarte curioși despre toate lucrurile și tind să pună foarte multe întrebări. ”Problema este că, uneori, mamele și tații le oferă prea multă informație”, mai spune autorul. ”Dacă copilul are 7 ani și întreabă: ‘mami, ce este sexul?’  el nu se așteaptă la un nivel imens de detalii. El caută doar lucrurile de bază. Apoi sunt câteva lucruri pe care tu le abordezi, spre exemplu despre ce este o atingere potrivită și ce este o atingere nepotrivită.”

Între 10 și 14 ani, spune autorul, este timpul să le oferim cele mai multe detalii. ”Trebuie să vorbim cu ei despre pubertate înainte ca ei să ajungă la pubertate,” spune Jim. ”Trebuie ca tu să vorbbești cu ei despre viața sexuală ÎNAINTE ca ei să o înceapă. Trebuie sa te asiguri că menții un dialog cât mai opus monologului. Apoi, după 14 ani, vei discuta cu ei aproape la fel ca și cu un adult.”

Concentrează-te pe puritate, nu doar pe abstinență

Burns a scris de asemenea o carte destinată adolescenților, denumită Codul purității. Cartea îi ajută pe aceștia să înțeleagă că puritatea este un mod de viață, nu doar o decizie de a exita relațiile sexuale înainte de căsătorie. A miza pe abstinență poate fi eficient, dar am vea să vedem copiii făcând ei înșiși un pas înainte.

”Ei se vor dedica abstinenței sexuale până la căsătorie”, mai spune Jim. ”Ei bine, asta se referă la actul sexual. Copiii pot deveni legaliști, făcând orice în afară de asta. Chiar și copiii creștini pot gândi ceva de genul ‘păi, eu am semnat un angajament că nu voi face sex, nu că nu voi face sex oral…’”

Într-o lume plină de pornografie și alte tentații sexuale, spune Burns, trebuie să ne concentrăm pe puritatea sexuală mai degrabă decât pe evitarea actului fizic. Asta înseamnă să abordăm modul în care ei se îmbracă, filmele și emisiunile la care se uită, dar și modul în care se relaționează la sexul opus.

”Ei trebuie să fia capabili a-L onora pe Dumnezeu cu trupurile lor, să-și reînnoiască mințile, să întoarcă ochii și, în egală măsură, să-și păzeascp inimile.”

”Slujba noastră este să îi învățăm mult mai multe.”

Leagă discuțiile pe teme sexuale de pietrele de hotar din viața lor

Venirea pubertății, împlinirea a 16 ani, balul de absolvire, toate acestea sunt pietre de hotar care pot fi sărbătorite, spune Jim. De fiecare dintre ele părinții pot pot lega o discuție despre sexualitate.

De exemplu, fiecare dintre fetele lui Jim (are trei fete) au plecat într-o călătorie de o zi și-o noapte cu mama lor la împlinirea vârstei de 12 ani. Au fost tratate cu o ieșire la shopping și cu mâncăruri ornate distractiv, după care soția lui a trecut cu ele prin anatomia umană de bază, explicându-le care sunt schimbările prin care corpurile lor vor trece odată cu venirea pubertății.

”Ele s-au întors din acea călătorie un pic schimbate”, spune Jim. ”Aceasta a fost o piatră de hotar pentru ele, iar fetele mereu și-o vor aduce aminte.”

Fetele au mai sărbătorit o piatră de hotar atunci când au împlinit 16 ani și li s-a permis să înceapă să iasă la întâlniri cu băieții. Înainte ca ele să aibă prima întâlnire, mai spune Burns, el le-a scos la cină în oraș și le-a oferit câte o ținută frumoasă. Ca și parte a acestei ieșiri, el a discutat cu ele despre puritatea sexuală dar și despre cum ar trebui un tânăr să le trateze la întâlnire.

”Nu a fost vorba că au auzit asta pentru prima oară”, împărtășește el, ”dar a fost prima oară când au primit inelul.  Le-am oferit șansa să accepte ”Codul Purității” și le-am oferit un inel, așa că am creat o piatră de hotar.

Nu evita să discuți și alte subiecte care au legătură

Cei mai mulți părinți se concentrează pe discuția despre sex, fără a realiza că sunt și alte probleme, cum ar fi folosirea drogurilor și a alcoolului, la fel de importante.

”Majoritatea oamenilor au consumat alcool atunci când au avut prima experiență sexuală,” spune Burns. ”Asta reduce nicelul de moralitate, așa că trebuie să incluzi  asta în discuții. Trebuie să luăm în calcul aspectele asociate.”

Modestia este de asemenea un subiect important, care se leagă de sexualitate. Burns mărturisește că el a fost foarte conștient că trebuie să le explice fetelor despre cum modul în care se îmbracă îi afectează pe băieții din jurul lor. Ele nici nu realizau că îmbrăcămintea ”sexy” pe care doreau să o poarte trimite un mesaj puternic către aceștia. Ele trăiau cu doar impresia că acele haine sunt doar drăguțe și la modă.

”Este responsabilitatea mea să le învăț asta. A trebuit să le învăț că modul în care percep sexul bărbații și femeile este diferit.”

Sursa: cbn.com

2% din impozit… pentru o generatie mai bună!

Am învățat, din viață, din experiență și din Scriptură că Dumnezeu iubește copiii într-un mod special. Dorința Lui intimă este ca fiecare dintre ei să-L cunoască încă de mic și să intre într-o relație personală cu El, fapt ce îi va schimba tot restul vieții. Fundația Echipare pentru Generația de Mâine este unul dintre mijloacele prin care planul Lui de mântuire a copiilor se conturează tot mai mult, cu fiecare zi.

”Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin” (Matei 28:19-20)

Dragostea lui Dumnezeu pentru copii a fost picurată în inimile celor ce, sub egida acestei lucrări, slujesc în lucrarea cu copiii. Acesta este secretul entuziasmului cu care,  dincolo de obstacole și încercări, familia EGM prezintă modelul biblic de predare inspirat din Deuteronom, capitolul 6, echipându-i pe cei ce lucreză direct în ogorul Evangheliei ce acum arată ca o sală de Școală Duminicală.

EGM este o organizaţie creştină internaţională, şi de profil religios interconfesional, ce lucrează în colaborare cu bisericile locale, propunându-şi să dezvolte o lucrare eficientă cu copiii şi familiile acestora.

Încă de la debutul ei din 1991, EGM a lucrat îndeaproape cu liderii bisericilor naţionale, pentru a înfiinţa Centre Misionare naţionale, care să lucreze la scală naţională pentru echiparea bisericilor locale, pentru a contribui la formarea spirituală a copiilor.

Ca răspuns la dragostea lui Dumnezeu pentru Biserică şi pentru copii, misiunea noastră rezidă în încercarea de a-i transforma pe copii după chipul lui Hristos, în cadrul Bisericii locale.

Cum puteți ajuta?

Așa cum probabil că majoritatea dintre dumneavoastră știți, dacă plătiți către Statul Roman impozit pe venit, aveți posibilitatea de a direcționa 2% din acest impozit către entitati non-profit. Acest lucru nu înseamnă absolut nici un cost suplimentar pentru contribuabil; dacă nu direcționati cei 2% din impozitul pe venit spre o entitate non-profit, acești bani se vor vira automat bugetului de Stat.

Dacă doriți să sprijiniți activitatea Fundației EGM, puteți dona 2% din impozitul pe venitul dumneavoastră, fără să va coste prea mult timp, energie sau bani.  Procedura este simplă:

• descărcati de aici formularul 230, gata completat cu datele Fundatiei EGM.
• printați două exemplare din acest formular și completați-le cu datele dumneavoastră: la punctul I (date de identificare a contribuabilului). La rubrica “Sumă”, lăsaţi necompletat; suma va fi calculată de către organele fiscale.
• depuneți acest formular personal sau trimiteți-l prin poștă (scrisoare recomandată) la Administrația Financiară de care aparțineți, cel târziu până la data de 13 mai 2011 .

Făcând acest lucru veți investi direct în formarea caracterului copiilor din generația de mâine. Încrederea dumneavoastră ne onorează și este o mare încurajare pentru echipa de voluntari inimoși ai Fundatiei.

Doamne ajută!

Modeland vesnicia din inimile copiilor

Părinte “bun” vs Părinte responsabil (5)

Părintele ”bun”:  ”Eu nu contez. Sunt alții mai importanți decât mine.”

Acest părinte își răsfață în mod exagerat copilul, cu servilism. El cedează la cererile acestuia și se simte simte vinovat să spună ”nu”.

Copilul părintelui ”bun” se așteaptă mereu să primească și este sărac în ceea ce privește relațiile sociale. El este egoist și tinde să nu îi respecte pe ceilalți.

Părintele responsabil: ”Cred că toți oamenii sunt importanți, inclusive eu.”

Acest părinte încurajează respectful reciproc și  contribuie, refuzând să se lase călcat în picioare. El știe când să spună ”nu” la cererile copilului său.

Copilul părintelui responsabil are o viață socială bună. El respectă drepturile celorlalți și învață să fie altruist.

Foto: counselingonlinesite.com

Un bebe care nu iubeşte pe nimeni şi căruia nu-i place nimic…

De ce nu tații sunt cei mai potriviți să discute despre sex cu fetele lor

FOTO: SMBC-COMICS

Mesajele text ori rețelele de socializare în exces conduc la comportamente periculoase

FOTO: responsiblemarketing.com

Rezultatele unui nou studiu indică faptul că adolescenții care trimit mesaje text în cantități mari sunt mai expuși la comportamente cu grad ridicat de risc.

Cercetarea s-a focalizat pe elevi care trimit și primesc  mesaje text de cel puțin 120 de ori pe zi ori care petrec cel puțin trei ore pe zi într-o rețea de socializare (gen Facebook, Hi5, Tweeter, etc.)

Autorii studiului sugerează că ”hyper-textarea”, trimiterea și primirea exagerată a mesajelor text, poate conduce către sex, consum de alcool și de droguri. Oricum, ei semnalează faptul că începe să devină tot mai evidentă legătura dintre trimiterea exagerată de mesaje și acele tipuri de comportament riscant.

Studiul concluzionează  cu ideea că un număr semnificativ de adolescenți sunt foarte susceptibili de a resimți presiunea și de a avea părinți permisivi sau absenți, după cum spune Dr. Scott Frank, autor coordonator al studiului și  profesor asociat de epidemiologie și biostatistică la Case Western Reserve University School of Medicine.

“Dacă părinții își monitorizează copiii în ceea ce privește mesageria și rețelele de socializare, este foarte probabil că ei vor monitoriza și alte activități ale acestora” spune  Scott Frank .

Studiul a fost realizat anul trecut în 20 de licee publice din zona Cleveland și este bazat pe studiul documentelor confidențiale ale peste 4200 de elevi.   

Studiul inițiar de A Kaiser Family Foundation a aflat că aproximativ jumătate dintre copiii între 8 și 18 ani trimit mesaje text pe telefonul mobil în fiecare zi. Cei ce fac lucrul acesta estimează în jur de 118 mesaje text pe zi. Studiul a aflat, de asemenea, că  doar 14% dintre copii au afirmat că părinții au setat limite în ceea ce privește textarea în fiecare zi.

 

Rugăciunea unei fetiţe pentru părinţii ei…

Dincolo de hilarul din spatele ideii, realitatea ilustrată e una tragică şi ar trebui să ne pună pe gânduri… Vă invit să reflectaţi şi să le redaţi copiilor voştri locul pe care îl merită.

De sunt iubiţi copiii de companiile de asigurări?

Un copil plictisit acasă poate fi periculos…

Părinte ”bun” vs Părinte responsabil (4)

Foto: consistent-parenting-advice.com

Părintele ”bun”: ”trebuie să fiu perfect”.

Acest părinte solicită perfecțiunea din partea tutor. El identifică vina. Este exagerat de îngrijorat cu privire la ceea ce gândesc ceilalți; își împinge copilul spre a-și crea o imagine personală bună.

Copilul părintelui „bun” poate să ajungă să creadă că nu este niciodată suficient de bun. El devine perfecționist, dar se simte descurajat. Acest copil își face griji cu privire la ce vor crede ceilalți.

Părintele responsabil: ”sunt om; am curajul de a fi imperfect.”

Acest părinte setează standarde realiste. El se concentrează asupra punctelor tari, încurajând. Părintele responsabil nu este îngrijorat de propria imagine, fiind răbdător.

Copilul părintelui responsabil se concentrează asupra sarcinii prezente mai degrabă decât asupra autoevaluării. El percepe greșelile ca pe provocări de a continua să încerce. Acest copil dezvoltă curajul de a încerca experiențe noi și este tolerant cu cei din jur.

Sursa: Dr. Benjamin Keyes, Regent University

I don’t like you all the time, Mommy!

VIDEO: Justin, în vârstă de 3 ani, de vorbă cu mama.

“Nu te plac întotdeauna; te plac atunci când îmi dai prăjituri“.

Părinte “bun” vs Părinte responsabil (3)

foto: liveintentionally.org

Părintele “bun”: “eu sunt îndreptăţit, tu îmi eşti dator“.

Acest părinte este mult prea preocupat cu corectitudinea. Vine în întâmpinarea copilului cu obligaţiuni.

Copilul părintelui “bun” nu dezvoltă încredere în ceilalţi. El vede viaţa ca fiind nedreaptă şi învaţă a profita de pe urma celorlalţi.

Părintele responsabil: “cred în respectul reciproc”.

Acest părinte promovează egalitatea, încurajând respectul mutual. El evită să-l facă pe copil să se simtă vinovat.

Copilul părintelui responsabil dezvoltă respect pentru sine şi pentru ceilalţi. El are sentimente sociale crescute. Are încredere în alţii.

Sursa: Dr. Benjamin Keyes, Regent University

Se poate face școală și de acasă?

Studii recente indică faptul că educația în familie, cunoscută sub numele de home-schooling, este forma de educație cu cea mai rapidă dezvoltare din America.

S-a estimat faptul că între 2 milioane și 2,5 milioane de copii sunt astăzi educați în acest mod. De asemenea, studiul indică creșterea cu 74% a numărului de copii ce primesc educație acasă în ultimii 8 ani.

Conform aceluiași studiu, numărul va continua să crească, astfel că se anticipează că, în anul 2015, 5 milioane de copii vor fi școlarizați acasă, ceea ce va reprezenta unul din zece copii aflați la vârsta școlarizării.

„Liceul în sistem home-schooling nu mai este un teritoriu necunoscut. O mulțime de absolvenți ai acestui sistem deja culeg roadele la locul de muncă, în armată, în familiile lor, ori în colegiile din toată țara”, declară purtătorul de cuvânt al Home-School Legal Defense Association.

Rezultatele sunt bazate pe cercetarea făcută de National Home Education Research Institute și de către National Center for Education Statistics, instituție finanțată guvernamental.

Mă întreb în ce măsură un astfel de sistem ar avea și la noi aceleași rezultate spectaculoase. În condițiile în care, tot mai des, școala pare o loterie pentru părinții veșnic îngrijorați de calitatea învățământului dar și de mediul la care copiii sunt expuși și care, de multe ori, strică buna educație primită acasă, în loc de a o duce mai departe.

Sursa: CBN

Motive de îngrijorare privind pubertatea timpurie la fete

Foto: psychologytoday.com

Fetele ajung la pubertate mai devreme ca niciodată – o schimbare care le expune unui risc mai mare în ce privește problemele de comportament la adolescente sau cancer de sân la vârstă adultă, indică un nou studiu efectuat în Statele Unite.

Aproape 15% din cele 1.239 de fete studiate au prezentat început de dezvoltare a sânilor încă de la vârsta de 7 ani, conform unui articol publicat în Pediatrics. Una din 10 fete, de două ori mai multe decât indică un studiu din 1997, prezintă creștere a sânilor la această vârstă, 23% din fetele de culoare și 15% dintre fetele hispanice.

Vârsta medie de dezvoltare a sânilor a scăzut de la 10,9 ani în 1991 la 9,9 ani în 2006, conform unui studiu danez publicat în Pediatrics anul trecut.

Noul studiu nu explică motivele pentru care fetele se dezvoltă mai devreme, dar relevă faptul că la fetele cu un index mai mare a masei musculare este mai probabil decât la ceilalți să înceapă pubertatea de timpuriu, conform cu cele spuse de Frank Biro, director de secției de medicină a adolescenței de la Cincinnati Children’s Hospital Medical Center.

Un număr tot mai crescut de cercetători sunt de asemenea îngrijorați cu privire la dereglările hormonale produsă de factorii chimic din mediul înconjurător.

Sunt curios cum ar arăta un astfel de studiu la noi. Oricum, consider că nu este cazul să stăm cu mâinile în sân, ci putem să ne creștem fetele cât mai sănătos, acordând o atenție sporită alimentației și exercițiului fizic. De asemenea, este bineștiut faptul că vârsta de declanșare a pubertății este direct legată de figura parentală din viața fetei. O familie sănătoasă, echilibrată, în care tata își asumă cu seriozitate responsabilitățile ce îi revin, se va regăsi în dezvoltarea copiilor noștri. Schimbarea partenerilor (care pot juca sau nu un rol parental) de către mamă, poate avea efecte nocive asupra apariției pubertății precoce, conform unui studiu din 2007 ( Lee, JM et al, 2007, Pediatrics, Volume 119, No 3, 624-30.), fiind de până la 5 ori mai probabilă, la doar 3 parteneri schimbați.

Ideal, fetele vor avea o relație pozitivă, sănătoasă, cu părintele natural, ceea ce va oferi premisele unei dezvoltări sănătoase și normale. Pubertatea timpurie poate avea efecte nu doar asupra sănătății fizice, ci, în egală măsură, poate fi un factor declanșator al depresiei, oferindu-ne suficiente motive de a trata problema cu maximă seriozitate.

sursa: crosswalk.com

Grace Based Parenting

VIDEO: Moira Brown speaks with Dr. Tim Kimmel about how we need to love our kids the way God loves us through grace based parenting, part 1.

VIDEO: Moira Brown speaks with Dr. Tim Kimmel about how we need to love our kids the way God loves us through grace based parenting, part 2.

Părinte “bun” vs Părinte responsabil (2)

Părintele ”bun”: ” sunt superior”

Acest părinte își domină copilul, asumându-și responsabilitatea dar exagerând în încercarea de a-l proteja. De multe ori acționează fariseic, deși cu bune intenții. Uneori părintele bun își răsfață copilul, în aceeași măsură în care îl face de rușine cu scopul de a-l disciplina.

Copilul părintelui învață, posibil, să își plângă singur de milă, aruncând vina asupra altora, sau criticându-i pe ceilalți. De multe ori el simte că viața este nedreaptă, simțindu-se neadaptat. El așteaptă de la alții să ofere și simte nevoia de a fi superior.

Părintele responsabil: ”sunt egal cu ceilalți, nu valorez mai mult sau mai puțin decât ei”.

Acest părinte crede în copilul lui și îl tratează cu respect. Părintele încurajează independența, oferind posibilitatea de a alege. El se așteptă ca și copilul să contribuie.

Copilul părintelui responsabil dezvoltă, cel mai probabil, încredere în sine și responsabilitate; învață să ia decizii. Acest copil se respectă pe sine și pe ceilalți, crezând în egalitate.

Sursa: Dr. Benjamin Keyes, Regent University