Părintele ”bun”: ”Eu nu contez. Sunt alții mai importanți decât mine.”
Acest părinte își răsfață în mod exagerat copilul, cu servilism. El cedează la cererile acestuia și se simte simte vinovat să spună ”nu”.
Copilul părintelui ”bun” se așteaptă mereu să primească și este sărac în ceea ce privește relațiile sociale. El este egoist și tinde să nu îi respecte pe ceilalți.
Părintele responsabil: ”Cred că toți oamenii sunt importanți, inclusive eu.”
Acest părinte încurajează respectful reciproc și contribuie, refuzând să se lase călcat în picioare. El știe când să spună ”nu” la cererile copilului său.
Copilul părintelui responsabil are o viață socială bună. El respectă drepturile celorlalți și învață să fie altruist.
Foto: counselingonlinesite.com
