Copiii școlari vs bullying

Octombrie 19, 2015

bully

Nu de mult am citit în presă despre drama unei copile care  a decis să își pună capăt zilelor, datorită problemelor cauzate de alte fete mai mari, de la aceeași școală. Sătulă de amenințări, de bătaie, de umilințe, de teroare și în lipsa unei persoane de încredere cu care să stea de vorbă, a cedat și a renunțat la cel mai prețios dar pe care l-am primit cu toții de la Dumnezeu. Părinții, oameni simpli și muncitori, nu au avut nici cea mai mică idee despre drama care se petrecea chiar sub ochii lor. Adesea, (mult prea) ocupați cu (prea) multele griji ale vieții, putem proceda la fel. Pierdem contactul și obișnuința de a împărtăși, de a asculta, de a fi o prezență activă în viața copiilor noștri. Uităm să fim prietenii lor cei mai buni și persoanele la care să alerge prima oară atunci când au o problemă…

În ultimii ani s-a încetățenit și la noi un concept, importat din limba engleză, deși practica este veche de când lumea. Ne referim, desigur, la ”bullying”, care ar putea să însemne terotizare, intimidare, agresiune, etc. Termenul vine de la ”bully”, care în limba engleză înseamnă bătăuș, huligan, agresor, etc.

Bullying-ul are loc atunci când copilul devine ținta repetată a acțiunilor negative ale uneia sau mai multor persoane. Ele pot lua forme emoționale, fizice și chiar sexuale. Uneori bullying-ul implică agresiuni verbale (glume proaste, tachinare, umilire, amenințare, etc). Nu de puține ori apare și agresunea fizică (copilului i se blochează calea, este îngesuit la un colț sau la perete, este lovit, împins, i se pune piedică, etc.). Sunt bully care folosesc și agresiunea sexuală (sub formă de atingeri, avansuri sexuale, fotografii, email-uri sau mesaje, etc). Alteori copilul este deposedat de lucrurile sale, i se confiscă, i se distrug sau i se ascund lucrurile, este estorcat de fonduri, etc.

Nu vă gândiți că puiuțului vostru nu i se poate întâmpla! Problema nu este nici mică și nici nouă. Însuși președintele american, Barack Obama s-a confruntat cu această problemă în copilărie. El spunea: „Trebuie să recunosc că, din cauza urechilor mele mari şi a numelui meu neobişnuit, nu am fost ferit de bullying în școală“. Nu este deloc un risc pe care să îl tratăm cu ușurătate. Bullying-ul este tot mai frecvent în școlile și în cartierele noastre și poate avea consecințe dintre cele mai serioase. O serie de studii recente au identificat o asociere puternică între bullying și depresie sau între bullying și comportamente suicidale. Unul dintre ele chiar a identificat dovezi consistente ce demonstrează o legătură de cauzalitate între ele, în special la fete. Citește mai departe…

Anunțuri

Educația financiară a copiilor: ”Le dăm bani copiilor? De ce? De la ce vârstă? Cât? Cum? Pentru ce?”

Octombrie 18, 2015

1

Nu de mult, i-am dat 1 leu unui copil de 10 ani. Pentru că uneori nu mă pot abține să nu fac și o glumă, mai ales că puștiul părea tare fericit, l-am tachinat: „eh, acum ești… bogat!” După câteva minute de frământare, în modul cel mai sincer și preocupat, copilul s-a întors către mine și m-a întrebat: „Mike, un leu e mult sau puțin?” (n.m. : „Mike” este numele sub care mă cunosc și mă alintă toți cei dragi, nu cel din buletin). La început mi s-a părut amuzant. Nu pentru multă vreme, însă… Am realizat, cu amărăciune, cât de greșit a fost (sau nu a fost) îndrumat acest copil – de altfel unul briliant – într-un domeniu de maximă importanță pentru tot restul vieții sale.

Credem că este important ca micuții noștri să învețe, încă de mici, cum să se raporteze la resursele financiare. Este crucial ca ei să cunoască valoarea acestora, să învețe de unde vin ele, cum pot fi gestionate – de la o cheltuire înțeleaptă și până la investire și, mai mult chiar, la dărnicie. Poate că, asemenea nouă, ați hotărât că un pas important în acest proces este să începeți să alocați, în mod regulat, o sumă de bani pe care copiii să învețe cum să o gestioneze și care să crească treptat, odată cu vârsta și maturizarea. Se nasc întrebări care ne macină pe toți, poate cea mai frecventă dintre ele fiind ”cât”?  Care să fie suma potrivită, conform vârstei, capacității de gestionare, posibilității părinților, etc.? Mai sunt însă și alte întrebări, la fel de importante, și care nu ar trebui să fie trecute cu vederea… Citește mai departe…


Copiii fac ceea ce văd…

Iunie 1, 2012

Foto: guardian.co.uk

Nu o dată mi-a fost dat să observ cum părinții sunt indignați pe anumite atitudini ale copiilor lor. Mai mereu, întrebarea le pleacă  de pe buze asemeni unui bumerang: Cum este posibil așa ceva? Cu cine seamănă?. În cazurile cele mai ipocrite, dar și mai dese. soluția simplă este să dăm vina pe partener, pe școală, pe biserică, pe vecini ori pe copiii lor… Rareori, însă, ne gândim că poate are legătură cu noi, cu exemplul pe care îl oferim copiilor pe care Dumnezeu ni i-a lăsat în grijă pentru o vreme și care sunt un dar de le El.

Îmi amintesc și acum o situație în care una dintre nepoțelele noastre s-a retras într-unul din colțurile casei (avea nu mai mult de 2-3 anișori) împreunând mânuțele și nu s-a rugat, așa cum ne-ar placea să știm, ci a început să repete obsesiv unul dintre cuvintele acelea urâte care apar scrise pe garduri, pe ziduri, pe mașini și limbile oamenilor. Atunci când mama ei a înțeles ce zice, a luat-o razna cu totul, trecând la o abordare hai să-i spunem fizică și foarte categorică a problemei. A explodar cu totul, dezlănțuindu-se. Am întrerupt-o, scăpând îngerașul de jordie, după care am luat-o deoparte, să o întreb dacă în vocabularul ei curent se găsește acel cuvânt. Cum vă închipuiți, răspunsul a fost da. ”Dar în vocabularul tatălui?” am întrebat. Well, asta era o întrebare la care tot cartierul știa să-mi răspundă… ”Atunci, i-am zis, de ce te miri că fetița ta procedează la fel? Ești supărată pe ea sau pe tine sau pe voi?”…

Copiii ne văd, ne observă. Copiii învață de la noi. Copiii vor face la fel într-o zi, pentru că le suntem modele. Dacă vrei un copil care să crească frumos și educat, revizuiește-ți propria viață și propriul caracter. Nu merge pe principiul: ”Să nu faci ce face popa, ci să faci ce spune popa”, adaptat pruncilor. Pune genunchiul jos și cere înțelepciune de sus pentru a-i crește așa cum se cuvine. Fii gata să îți recunoști greșelile și să te schimbi, de dragul tău, de dragul lor, de dragul Celui care și-a dăruit Fiul ca tu și fiii tăi să puteți fi fericiți.

Într-una dintre piesele rap crestine care mi-au rămas în cap cu ani în urmă, artiștii recitau sec și cu o oarecare tristețe în glas:

”Va veni vremea, omule, când tu vei plânge. Viitorul are răbdare, timpul încet se scurge. Lacrimi garantat vor curge pentru el. Ai să spui: „Doamne, era doar un băiețel! Cum a putut s-ajung-aici? Cum a putut să cadă?” Vina ești tu, educația ta eronată! Adu-ți aminte: compromisuri tacite; tu părinte vagabond – el băiat cuminte! Ți-a preluat ștafeta. Ce, nu vezi ? N-ai minte! Halal părinte! Halal părinte!”

Vă las să reflectați, nu înainte de a vă propune un clip apărut în urmă cu câțiva ani, și care continuă să mă impresioneze.

VIDEO: An Advertisement from NAPCAN, to help promote a child friendly Australia


Chișinău 2012: Fii la înălțime, de la bine la excelent!

Martie 9, 2012


Copiii sunt expuși la sex și la TV, nu doar pe internet!

August 10, 2011

Photo: saidaonline.com

Un studiu recent vine cu câteva vești bune pentru părinții care sunt îngrijorați de faptul că micuții lor sunt afectați de sexul expus pe intenet.

Vestea bună? Cei mai mulți copiii chestionați în cadrul unui nou studiu spun că nu sunt expuși la multe materiale cu caracter sexual pe  internet.

Vestea proastă (era și una din asta, ce credeați…)? Cei mai mulți dintre copii afirmă contrariul despre televiziune și muzică.

Conform USA Today, între 16 și 25% dintre copiii chestionați în cadrul studiului afirmă că sunt expuși la materiale cu caracter sexual pe internet, în timp ce 75% dintre aceștia afirmă că sunt expuși la acestea la TV, iar 69% în muzica pe care o urmăresc. Datele sunt preluate dintr-un studiu publicat de magazinul Pediatrics. Directorul acestei cercetări, Michele Ybarra de la Internet Solutions for Kids, coordonează un studiu longitudinal, care urmărește un grup de 1500 de copii, timp de 6 ani. Ea și-a prezentat studiul în cadrul întâlnirii anuale a Asociației Americane de Psihologie (American Psychological Association’s). Citeşte mai departe…


Când și cum vom discuta cu copiii noștri despre sex?

August 9, 2011

Părinții sunt îngroziți de momentul în care trebuie în sfârșit să poarte această discuție. A vorbi cu proprii copii despre sex nu este, cu siguranță, un subiect confortabil pentru cei mai mulți dintre părinți, dar este de o importanță vitală, spune Jim Burns, expert în creșterea și educarea copiilor. Copiii care cresc în această cultură saturată de erotism sunt bombardați cu tot felul de mesaje contradictorii despre sex. Din moment ce nu toate informațiile acestea sunt precise sau bazate pe Scriptură, ei au nevoie să primească adevărul din surse sigure, de încredere. Aici este momentul în care părinții trebuie să intre în scenă.

Pentru a-i ajuta pe părinți în abordarea acestui subiect Burns a scris cartea Teaching Your Children Healthy Sexuality: A Biblical Approach to Prepare Them for Life (Învățându-i sexualitatea pe copiii tăi: o abordare biblică ce-i va pregăti pentru viață). El oferă sfaturi despre cum și când să vorbim cu copiii și oferă răspunsuri la cele mai comune întrebări pe care copiii le pun.

Este important să ne concentrăm, spune el, pe a-l ajuta pe copil să-și dezvolte o așazisă ”teologie a sexualității sănătoase”. În esență aceasta s-ar traduce prin promovarea înțelegerii că Dumnezeu a creat sexul și că, în cadrul și limitele căsniciei, El numește sexul ”bun”. Dezvoltarea unei sexualități sănătoase înseamnă, de asemenea, să-i ajutăm pe copii să înțeleagă cum pot trăi o viață bazată pe integritate sexuală, ceva ce trece dincolo de actul fizic, devenind un patern mental după care vor opera chiar și când vor deveni adulți.

Jim Burns oferă următoarele sugestii și sfaturi părinților:

Conversațiile trebuie să fie regulate, continue și adaptate vârstei Citeşte mai departe…


Părinte „bun” vs Părinte responsabil (5)

Ianuarie 8, 2011

Părintele ”bun”:  ”Eu nu contez. Sunt alții mai importanți decât mine.”

Acest părinte își răsfață în mod exagerat copilul, cu servilism. El cedează la cererile acestuia și se simte simte vinovat să spună ”nu”.

Copilul părintelui ”bun” se așteaptă mereu să primească și este sărac în ceea ce privește relațiile sociale. El este egoist și tinde să nu îi respecte pe ceilalți.

Părintele responsabil: ”Cred că toți oamenii sunt importanți, inclusive eu.”

Acest părinte încurajează respectful reciproc și  contribuie, refuzând să se lase călcat în picioare. El știe când să spună ”nu” la cererile copilului său.

Copilul părintelui responsabil are o viață socială bună. El respectă drepturile celorlalți și învață să fie altruist.

Foto: counselingonlinesite.com