Tu cu cine ai alege să servești cina?

martie 12, 2016

Dacă ai putea, cu cine ai alege să iei cina? Cu o vedetă de top, cu un politician, cu un sportiv de performanță? Părinții din clipul care urmează au fost invitați să răspundă la această întrebare. La sfârșit au avut oportunitatea să vadă cum au răspuns copiii lor la aceeași provocare. Răspunsurile celor mici au reprezentat un șoc pentru aceștia, oferindu-le o lectie despre dragoste, despre priorități dar și despre cât de imporanți sunt ”babacii” în viețile lor.

VIDEO:Tu cu cine ai alege sa iei cina?”, postat pe pagina de Facebook Christian Passion.


Educația financiară a copiilor: ”Le dăm bani copiilor? De ce? De la ce vârstă? Cât? Cum? Pentru ce?”

octombrie 18, 2015

1

Nu de mult, i-am dat 1 leu unui copil de 10 ani. Pentru că uneori nu mă pot abține să nu fac și o glumă, mai ales că puștiul părea tare fericit, l-am tachinat: „eh, acum ești… bogat!” După câteva minute de frământare, în modul cel mai sincer și preocupat, copilul s-a întors către mine și m-a întrebat: „Mike, un leu e mult sau puțin?” (n.m. : „Mike” este numele sub care mă cunosc și mă alintă toți cei dragi, nu cel din buletin). La început mi s-a părut amuzant. Nu pentru multă vreme, însă… Am realizat, cu amărăciune, cât de greșit a fost (sau nu a fost) îndrumat acest copil – de altfel unul briliant – într-un domeniu de maximă importanță pentru tot restul vieții sale.

Credem că este important ca micuții noștri să învețe, încă de mici, cum să se raporteze la resursele financiare. Este crucial ca ei să cunoască valoarea acestora, să învețe de unde vin ele, cum pot fi gestionate – de la o cheltuire înțeleaptă și până la investire și, mai mult chiar, la dărnicie. Poate că, asemenea nouă, ați hotărât că un pas important în acest proces este să începeți să alocați, în mod regulat, o sumă de bani pe care copiii să învețe cum să o gestioneze și care să crească treptat, odată cu vârsta și maturizarea. Se nasc întrebări care ne macină pe toți, poate cea mai frecventă dintre ele fiind ”cât”?  Care să fie suma potrivită, conform vârstei, capacității de gestionare, posibilității părinților, etc.? Mai sunt însă și alte întrebări, la fel de importante, și care nu ar trebui să fie trecute cu vederea… Citește mai departe…


Strategii de bun simţ pentru modelarea comportamentului copiilor

octombrie 15, 2015

Bad-Behaviour

Într-una dintre zilele în care biserica noastră a organizat un club biblic de vacanţă, unul dintre copii a trebuit să recite versetul: “Te laud că sunt o făptură aşa de minunată“ (Psalm 139:14a). Aşa cum se întâmplă adesea la frumoasa vârstă a copilăriei, ceea ce a spus piciul a fost un… deliciu pentru toţi adulţii prezenţi:

“Te laud că sunt o FACTURĂ atât de minunată”.

Nu ştiu cât de mult sunt copiii noştri ancoraţi în realităţile economice ale adulţilor şi de ce ”factura” a ajuns un cuvânt mai cunoscut decât ”făptura”. Părinţii vor şti însă, cu certitudine, că un mare adevăr este exprimat prin această nevinovată greşeală. Primim, o singură dată, aceste mici ”facturi”, însă, de cele mai multe ori, plata lor se întinde pentru tot restul vieţii. Ele ne aduc multe bucurii, dar ne pot aduce şi multă durere.  Ceea ce copiii noştri vor deveni depinde, în mare parte, de ceea ce plătim sau nu plătim din factura primită direct de la Tatăl ceresc. Citeşte mai departe…


Copiii fac ceea ce văd…

iunie 1, 2012

Foto: guardian.co.uk

Nu o dată mi-a fost dat să observ cum părinții sunt indignați pe anumite atitudini ale copiilor lor. Mai mereu, întrebarea le pleacă  de pe buze asemeni unui bumerang: Cum este posibil așa ceva? Cu cine seamănă?. În cazurile cele mai ipocrite, dar și mai dese. soluția simplă este să dăm vina pe partener, pe școală, pe biserică, pe vecini ori pe copiii lor… Rareori, însă, ne gândim că poate are legătură cu noi, cu exemplul pe care îl oferim copiilor pe care Dumnezeu ni i-a lăsat în grijă pentru o vreme și care sunt un dar de le El.

Îmi amintesc și acum o situație în care una dintre nepoțelele noastre s-a retras într-unul din colțurile casei (avea nu mai mult de 2-3 anișori) împreunând mânuțele și nu s-a rugat, așa cum ne-ar placea să știm, ci a început să repete obsesiv unul dintre cuvintele acelea urâte care apar scrise pe garduri, pe ziduri, pe mașini și limbile oamenilor. Atunci când mama ei a înțeles ce zice, a luat-o razna cu totul, trecând la o abordare hai să-i spunem fizică și foarte categorică a problemei. A explodar cu totul, dezlănțuindu-se. Am întrerupt-o, scăpând îngerașul de jordie, după care am luat-o deoparte, să o întreb dacă în vocabularul ei curent se găsește acel cuvânt. Cum vă închipuiți, răspunsul a fost da. ”Dar în vocabularul tatălui?” am întrebat. Well, asta era o întrebare la care tot cartierul știa să-mi răspundă… ”Atunci, i-am zis, de ce te miri că fetița ta procedează la fel? Ești supărată pe ea sau pe tine sau pe voi?”…

Copiii ne văd, ne observă. Copiii învață de la noi. Copiii vor face la fel într-o zi, pentru că le suntem modele. Dacă vrei un copil care să crească frumos și educat, revizuiește-ți propria viață și propriul caracter. Nu merge pe principiul: ”Să nu faci ce face popa, ci să faci ce spune popa”, adaptat pruncilor. Pune genunchiul jos și cere înțelepciune de sus pentru a-i crește așa cum se cuvine. Fii gata să îți recunoști greșelile și să te schimbi, de dragul tău, de dragul lor, de dragul Celui care și-a dăruit Fiul ca tu și fiii tăi să puteți fi fericiți.

Într-una dintre piesele rap crestine care mi-au rămas în cap cu ani în urmă, artiștii recitau sec și cu o oarecare tristețe în glas:

”Va veni vremea, omule, când tu vei plânge. Viitorul are răbdare, timpul încet se scurge. Lacrimi garantat vor curge pentru el. Ai să spui: „Doamne, era doar un băiețel! Cum a putut s-ajung-aici? Cum a putut să cadă?” Vina ești tu, educația ta eronată! Adu-ți aminte: compromisuri tacite; tu părinte vagabond – el băiat cuminte! Ți-a preluat ștafeta. Ce, nu vezi ? N-ai minte! Halal părinte! Halal părinte!”

Vă las să reflectați, nu înainte de a vă propune un clip apărut în urmă cu câțiva ani, și care continuă să mă impresioneze.

VIDEO: NAPCANs Children See Children Do video. Make your influence positive.


Copiii sunt expuși la sex și la TV, nu doar pe internet!

august 10, 2011

Photo: saidaonline.com

Un studiu recent vine cu câteva vești bune pentru părinții care sunt îngrijorați de faptul că micuții lor sunt afectați de sexul expus pe intenet.

Vestea bună? Cei mai mulți copiii chestionați în cadrul unui nou studiu spun că nu sunt expuși la multe materiale cu caracter sexual pe  internet.

Vestea proastă (era și una din asta, ce credeați…)? Cei mai mulți dintre copii afirmă contrariul despre televiziune și muzică.

Conform USA Today, între 16 și 25% dintre copiii chestionați în cadrul studiului afirmă că sunt expuși la materiale cu caracter sexual pe internet, în timp ce 75% dintre aceștia afirmă că sunt expuși la acestea la TV, iar 69% în muzica pe care o urmăresc. Datele sunt preluate dintr-un studiu publicat de magazinul Pediatrics. Directorul acestei cercetări, Michele Ybarra de la Internet Solutions for Kids, coordonează un studiu longitudinal, care urmărește un grup de 1500 de copii, timp de 6 ani. Ea și-a prezentat studiul în cadrul întâlnirii anuale a Asociației Americane de Psihologie (American Psychological Association’s). Citeşte mai departe…


Când și cum vom discuta cu copiii noștri despre sex?

august 9, 2011

Părinții sunt îngroziți de momentul în care trebuie în sfârșit să poarte această discuție. A vorbi cu proprii copii despre sex nu este, cu siguranță, un subiect confortabil pentru cei mai mulți dintre părinți, dar este de o importanță vitală, spune Jim Burns, expert în creșterea și educarea copiilor. Copiii care cresc în această cultură saturată de erotism sunt bombardați cu tot felul de mesaje contradictorii despre sex. Din moment ce nu toate informațiile acestea sunt precise sau bazate pe Scriptură, ei au nevoie să primească adevărul din surse sigure, de încredere. Aici este momentul în care părinții trebuie să intre în scenă.

Pentru a-i ajuta pe părinți în abordarea acestui subiect Burns a scris cartea Teaching Your Children Healthy Sexuality: A Biblical Approach to Prepare Them for Life (Învățându-i sexualitatea pe copiii tăi: o abordare biblică ce-i va pregăti pentru viață). El oferă sfaturi despre cum și când să vorbim cu copiii și oferă răspunsuri la cele mai comune întrebări pe care copiii le pun.

Este important să ne concentrăm, spune el, pe a-l ajuta pe copil să-și dezvolte o așazisă ”teologie a sexualității sănătoase”. În esență aceasta s-ar traduce prin promovarea înțelegerii că Dumnezeu a creat sexul și că, în cadrul și limitele căsniciei, El numește sexul ”bun”. Dezvoltarea unei sexualități sănătoase înseamnă, de asemenea, să-i ajutăm pe copii să înțeleagă cum pot trăi o viață bazată pe integritate sexuală, ceva ce trece dincolo de actul fizic, devenind un patern mental după care vor opera chiar și când vor deveni adulți.

Jim Burns oferă următoarele sugestii și sfaturi părinților:

Conversațiile trebuie să fie regulate, continue și adaptate vârstei Citeşte mai departe…


Modeland vesnicia din inimile copiilor

martie 11, 2011


De sunt iubiţi copiii de companiile de asigurări?

octombrie 1, 2010

Părinte „bun” vs Părinte responsabil (2)

iulie 21, 2010

Părintele ”bun”: sunt superior

Acest părinte își domină copilul, asumându-și responsabilitatea dar exagerând în încercarea de a-l proteja. De multe ori acționează fariseic, deși cu bune intenții. Uneori părintele bun își răsfață copilul, în aceeași măsură în care îl face de rușine cu scopul de a-l disciplina.

Copilul părintelui învață, posibil, să își plângă singur de milă, aruncând vina asupra altora, sau criticându-i pe ceilalți. De multe ori el simte că viața este nedreaptă, simțindu-se neadaptat. El așteaptă de la alții să ofere și simte nevoia de a fi superior.

Părintele responsabil:sunt egal cu ceilalți, nu valorez mai mult sau mai puțin decât ei”.

Acest părinte crede în copilul lui și îl tratează cu respect. Părintele încurajează independența, oferind posibilitatea de a alege. El se așteptă ca și copilul să contribuie.

Copilul părintelui responsabil dezvoltă, cel mai probabil, încredere în sine și responsabilitate; învață să ia decizii. Acest copil se respectă pe sine și pe ceilalți, crezând în egalitate.

Sursa: Dr. Benjamin Keyes, Regent University 


Perspective ale disciplinării copiilor

iulie 8, 2010

Cum vă disciplinați copiii? Este pedeapsa corporală una dintre metodele pe care le folosiți, sau considerați că aceasta ar trebui scoasă în afara legii?

Cea mai mare parte a adulților este de acord că a plezni un copil care nu este cuminte nu reprezintă un risc major pentru bunăstarea acestuia, conform unui studiu recent, realizat de către „The Children Society”, o organizație nonguvernamentală ce militează pentru drepturile copiilor.

Rezultatele pot fi privite ca o lovitură în plub împotriva celor ce militează eliminării depline a pedepsei corporale, care încearcă de multă vreme să convingă părinții că pedeaspsa corporală este în detrimentul bunăstării copiilor.

Studiul relevă faptul că două treimi dintre adulții chestionați nu cred că pedeapsa corporală reprezintă un risc major pentru copii.

Reguli

Dr. Patricia Morgan, un cunoscut autor de științe sociale, apreciază rezultatele studiului, spunând: „Este o mare prăpastie între ce cred părinții și ce le spun reprezentanții campaniei. Toate cercetările existente indică faptul că copiii ce au părinți foarte permisivi crează mai multe probleme decât cei cărora li s-au trasat limite și li s-au impus reguli, iar cei la care s-au folosit pedeapsa fizică pentru încălcarea acestor reguli o duc mai bine. Părinții au dreptate.”

Cercetările dezvăluie că 32% dintre respondenți consideră pedeapsa corporală ca fiind un risc minor, iar 36% un risc mediu.

Pedepse

În contrast, 33% dintre cei chestionați au considerat că pedeapsa fizică reprezintă un risc major.

Dar Bob Reitemeier, Director Executive al The Children Society, și-a exprimat îngrijorarea cu privire la rezultate. El a spus: „Violența fizică este ceva de care copiii ar trebui, în mod categoric, protejați. Cercetarea a evidențiat o alarmantă lipsă de griji la o treime din oamenii chestionați cu privire la părinții ce își lovesc copiii”.

Dezacord

„Copiii reprezintă singurul grup de oameni din această țară care pot fi legal loviți cu regularitate de către alții, fiind prea puțin protejați de lege”.

Remarca de mai sus a fost contrazisă, însă, de către Dr. Morgan, care spune: „Copiii sunt singurii oameni care pot fi trimiși în pat, la culcare, de către alții. Asta înseamnă că este și greșit?”

Rezultatele obținute de un studiu mai amplu, realizat de cercetătorii de piață ai GfK NOP, realizat pe 2047 de adulți, indentifică principalele riscuri întâmpinate de copiii între 6 și 15 ani, în șase diferite scenarii.

Părinții… Urmăriți penal?

În primele luni ale acestui ani, specialiști ai Consiliului Europei au afirmat că părinții care își lovesc copiii ar trebui urmăriți penal pentru agresiune.

Militanții pentru drepturile familiei, pe de altă parte, și-au exprimat îngrijorarea că „o minoritate vocală” ca cea a activiștilor este pe cale de a submina autoritatea părinților de a-și disciplina proprii copii.

Maud de Boer-Buquicchio, Asistent al Secretatului General al Consiliului Europei, spune: „Interzicerea tututor pedepselor corporale este un imperative legal și cred că Marea Britanie va face urgent acest pas esențial.”

Corecții

Ea a afirmat de asemenea și faptul că lovituri blânde, care nu lasă semne, pot afecta copilul din punct de vedere psihologic, atacând abordarea comună părinților din Marea Britanie, care este „unul cu autoritate”.

Dar Norman Wells, Director al Family Education Trust, spune: „Părinții, și nu guvernele naționale, au responsabilitatea ocrotirii copiilor, a cultivării și corectării lor, atunci când este necesar”.

Ce vom spune noi?

Orice părinte sănătos și responsabil cunoaște beneficiile aplicării, la timp și cu măsură, a metodei disciplinare care îl poate durea și pe cel ce o aplică. Scriptura nu o denunță, ba chiar încurajează folosire ei. Cconsider că metoda trebuie limitată și chiar eliminată la o anumită vârstă. Cu toate acestea, este absurd să considerăm corecția fizică ilegală și distructivă în totalitatea ei, demonizând o întreagă generație de părinți iubitori și bine intenționați și transformându-i în agresori .

În egală măsură, mă dezic și elimin de pe listă excesele și abuzurile de orice fel și încurajez folosirea cu precădere a metodelor nonviolente de educație, mult mai eficiente odată cu creșterea copilului. Disciplinarea copilului este o artă trebuie să aibă în vedere comunicarea și aplicarea consecințelor, dar mai ales zidirea unei legături bazate pe încredere și respect, făcând abstracțiile de metodele deformate cu care cei mai mulți dintre noi am fost crescuți. În plus, nu uitați să-i acordați copilului vostru timpul, atenția, respectul și încrederea care i se cuvin, în cadrul unei relații ce presupune multe renunțări și sacrificii, dar care merită experimentată!

 Ne vom întoarce la subiect, pentru a-l dezvolta, ca fiind unul de maximă importanță pentru toți babacii care vor să devină și buni părinți!

Sursa: faithfulnews


Să învățăm a comunica eficient cu copiii!

iulie 1, 2010

“Comunicarea eficientă cu copiii”, de Adele Faber și Elaine Mazlish este un “must read” pentru fiecare părinte ori profesor care dorește a-și dezvolta, într-un mod practic și placut, abilitățile de comunicare cu copiii. Într-o lume tot mai agitată, în care relațiile dintre generații sunt tot mai greoaie, dar și într-o cultură a cărei educație este fondată pe bătaie și pe alte metode spartane, o bună comunicare cu puiuții noștri poate fi un adevărat balon de oxigen pentru prezent, dar și o excelentă treaptă pentru viitorul comun.

Ce m-a izbit cel mai tare, la citirea cărții, a fost experiența practică ce reiese de pe filele ei. Cele două autoare, fără a face paradă de diplome și titluri academice, demonstrează cunoștința învățată în urma lucrului direct cu copilul, exprimată excelent, cu aplicații și ilustrații, pe alocuri chiar haios.

În cele ce urmează puteți citi prezentarea de pe coperta cărții:

Sunteţi părinte sau profesor? Această carte este pentru dumneavoastră! Pentru a oferi o imagine cât mai completă asupra educaţiei unui copil, este necesar să privim atât ceea ce se întâmplă la şcoală, cât şi dincolo de orele de clasă. Este important să acordam o atenţie egală profesorului şi părintelui, acesta din urma fiind primul şi nelipsitul dascăl din viaţa unui copil. Comportamentul de la şcoală al copilului este profund influenţat de ceea ce se întâmplă acasă. Atât profesorul, cât şi părintele sunt bine intenţionaţi. Dar dacă ei nu formează o echipă în ceea ce priveşte educaţia unui copil, este sigur că rezultatul nu va fi cel aşteptat. Această carte inovatoare furnizează excelente strategii de comunicare între adulţi şi copii. Prin aplicarea acestora, părinţii şi profesorii îi pot ajuta pe copii să facă faţă celor mai diverse probleme care le afectează procesul de învăţare. Copiii trebuie să devină capabili să se conducă singuri, să se autodisciplineze şi să devină nişte adulţi responsabili. Autoarele, specialiste în comunicare şi educaţie, propun metode pline de inteligenţă şi umor, completate de o serie de benzi desenate, rezumate recapitulative, întrebări şi răspunsuri, precum şi de povestiri ilustrative. Cei implicaţi în procesul educării pot astfel să înţeleagă mai bine diferenţa dintre cuvintele care incită la confruntare şi cele care invită la cooperare, dintre cuvintele care îl pun pe copil în imposibilitatea de a gândi şi cele carr îi descătuşează dorinţa firească de a învăţa.

Adele Faber este absolventă a Queens College, fiind licenţiată în arta teatrală; şi-a obţinut Masteratul în educaţie la Universitatea din New York şi a predat în câteva licee din New York timp de opt ani.

Elaine Mazlish este absolventă a Universitatii din New York, licenţiată în arta teatrală şi a lucrat cu copii la Grosvenor House şi căminul Lenox Hill. De asemenea, este artist profesionist şi compozitor.

Prima colaborare a autoarelor acestei cărţi s-a concretizat prin apariţia volumului Liberated Parents, Liberated Children (Părinţi fără prejudecăţi, copii fără prejudecăţi), o carte în care este împărtăşită experienţă acumulată de autoare în cei zece ani de practică alături de psihologul de copii Haim Ginott, în cadrul grupului de pregătire pentru părinţi. Volumul a câştigat premiul Christopher, fiind considerat un succes literar care promovează cele mai înalte valori ale spiritului uman . După publicarea cărţii, ambele autoare au călătorit în toată lumea pentru a-şi prezenta în faţa părinţilor, a profesorilor şi a persoanelor implicate în tratamentul mental al copiilor cursurile şi seminariile lor pline de umor şi inspiraţie. Activitatea lor ulterioară în ceea ce priveşte preşcolarii, adolescenţii şi părinţii a fost concentrată într-un documentar TV, transmis în serial de postul CBS. Experienţa acumulată a condus la apariţia mai multor lucrări de mare succes, vândute în milioane de exemplare (una dintre ele nominalizată în topul de carte al publicaţiei New York Times), şi la susţinerea de seminarii care le-au dat părinţilor ocazia de a exersa capacităţile de comunicare predate în fiecare dintre cărţile publicate de ele. Lucrarea de faţă este câştigătoare a premiului de excelenţă pentru probleme familiale în procesul de educaţie, acordat de Child Magazine. Cele două autoare sunt membre de onoare ale Facultăţii New School for Social Research din New York şi Family Life Institute al C.W. Post College din Long Island University. Ele au participat la importante discuţii televizate în cadrul emisiunii Good Morning America , realizate de Oprah. La elaborarea acestei cărţi au mai participat Lisa Nyberg profesoară la Brattain Elementary School din Springfield, Oregon, şi Rosalyn Templeton profesoară formatoare la Bradley University din Peoria, Illinois.

Cartea a apărut de ceva vreme la Editura „Curtea Veche”, dar se găsește destul de greu prin magazine. Vă asigur că, totuși, merită căutarea!