Copiii școlari vs bullying

octombrie 19, 2015

bully

Nu de mult am citit în presă despre drama unei copile care  a decis să își pună capăt zilelor, datorită problemelor cauzate de alte fete mai mari, de la aceeași școală. Sătulă de amenințări, de bătaie, de umilințe, de teroare și în lipsa unei persoane de încredere cu care să stea de vorbă, a cedat și a renunțat la cel mai prețios dar pe care l-am primit cu toții de la Dumnezeu. Părinții, oameni simpli și muncitori, nu au avut nici cea mai mică idee despre drama care se petrecea chiar sub ochii lor. Adesea, (mult prea) ocupați cu (prea) multele griji ale vieții, putem proceda la fel. Pierdem contactul și obișnuința de a împărtăși, de a asculta, de a fi o prezență activă în viața copiilor noștri. Uităm să fim prietenii lor cei mai buni și persoanele la care să alerge prima oară atunci când au o problemă…

În ultimii ani s-a încetățenit și la noi un concept, importat din limba engleză, deși practica este veche de când lumea. Ne referim, desigur, la ”bullying”, care ar putea să însemne terotizare, intimidare, agresiune, etc. Termenul vine de la ”bully”, care în limba engleză înseamnă bătăuș, huligan, agresor, etc.

Bullying-ul are loc atunci când copilul devine ținta repetată a acțiunilor negative ale uneia sau mai multor persoane. Ele pot lua forme emoționale, fizice și chiar sexuale. Uneori bullying-ul implică agresiuni verbale (glume proaste, tachinare, umilire, amenințare, etc). Nu de puține ori apare și agresunea fizică (copilului i se blochează calea, este îngesuit la un colț sau la perete, este lovit, împins, i se pune piedică, etc.). Sunt bully care folosesc și agresiunea sexuală (sub formă de atingeri, avansuri sexuale, fotografii, email-uri sau mesaje, etc). Alteori copilul este deposedat de lucrurile sale, i se confiscă, i se distrug sau i se ascund lucrurile, este estorcat de fonduri, etc.

Nu vă gândiți că puiuțului vostru nu i se poate întâmpla! Problema nu este nici mică și nici nouă. Însuși președintele american, Barack Obama s-a confruntat cu această problemă în copilărie. El spunea: „Trebuie să recunosc că, din cauza urechilor mele mari şi a numelui meu neobişnuit, nu am fost ferit de bullying în școală“. Nu este deloc un risc pe care să îl tratăm cu ușurătate. Bullying-ul este tot mai frecvent în școlile și în cartierele noastre și poate avea consecințe dintre cele mai serioase. O serie de studii recente au identificat o asociere puternică între bullying și depresie sau între bullying și comportamente suicidale. Unul dintre ele chiar a identificat dovezi consistente ce demonstrează o legătură de cauzalitate între ele, în special la fete. Citește mai departe…

Reclame

Părinte „bun” vs Părinte responsabil (5)

ianuarie 8, 2011

Părintele ”bun”:  ”Eu nu contez. Sunt alții mai importanți decât mine.”

Acest părinte își răsfață în mod exagerat copilul, cu servilism. El cedează la cererile acestuia și se simte simte vinovat să spună ”nu”.

Copilul părintelui ”bun” se așteaptă mereu să primească și este sărac în ceea ce privește relațiile sociale. El este egoist și tinde să nu îi respecte pe ceilalți.

Părintele responsabil: ”Cred că toți oamenii sunt importanți, inclusive eu.”

Acest părinte încurajează respectful reciproc și  contribuie, refuzând să se lase călcat în picioare. El știe când să spună ”nu” la cererile copilului său.

Copilul părintelui responsabil are o viață socială bună. El respectă drepturile celorlalți și învață să fie altruist.

Foto: counselingonlinesite.com


Rugăciunea unei fetiţe pentru părinţii ei…

noiembrie 6, 2010

Dincolo de hilarul din spatele ideii, realitatea ilustrată e una tragică şi ar trebui să ne pună pe gânduri… Vă invit să reflectaţi şi să le redaţi copiilor voştri locul pe care îl merită.


Un copil plictisit acasă poate fi periculos…

septembrie 15, 2010

Părinte ”bun” vs Părinte responsabil (4)

septembrie 13, 2010

Foto: consistent-parenting-advice.com

Părintele ”bun”:trebuie să fiu perfect”.

Acest părinte solicită perfecțiunea din partea tutor. El identifică vina. Este exagerat de îngrijorat cu privire la ceea ce gândesc ceilalți; își împinge copilul spre a-și crea o imagine personală bună.

Copilul părintelui „bun” poate să ajungă să creadă că nu este niciodată suficient de bun. El devine perfecționist, dar se simte descurajat. Acest copil își face griji cu privire la ce vor crede ceilalți.

Părintele responsabil: ”sunt om; am curajul de a fi imperfect.”

Acest părinte setează standarde realiste. El se concentrează asupra punctelor tari, încurajând. Părintele responsabil nu este îngrijorat de propria imagine, fiind răbdător.

Copilul părintelui responsabil se concentrează asupra sarcinii prezente mai degrabă decât asupra autoevaluării. El percepe greșelile ca pe provocări de a continua să încerce. Acest copil dezvoltă curajul de a încerca experiențe noi și este tolerant cu cei din jur.

Sursa: Dr. Benjamin Keyes, Regent University


Părinte „bun” vs Părinte responsabil (3)

august 28, 2010

foto: liveintentionally.org

Părintele „bun”: „eu sunt îndreptăţit, tu îmi eşti dator„.

Acest părinte este mult prea preocupat cu corectitudinea. Vine în întâmpinarea copilului cu obligaţiuni.

Copilul părintelui “bun” nu dezvoltă încredere în ceilalţi. El vede viaţa ca fiind nedreaptă şi învaţă a profita de pe urma celorlalţi.

Părintele responsabil: „cred în respectul reciproc”.

Acest părinte promovează egalitatea, încurajând respectul mutual. El evită să-l facă pe copil să se simtă vinovat.

Copilul părintelui responsabil dezvoltă respect pentru sine şi pentru ceilalţi. El are sentimente sociale crescute. Are încredere în alţii.

Sursa: Dr. Benjamin Keyes, Regent University


Tragicomice: disciplinarea copilului modern…

iulie 9, 2010

 

Mama: ”Tatăl tău și cu mine am decis care va fi pedeapsa ta: următoarele două săptămâni te vei juca afară timp de o oră pe zi…”