Copiii școlari vs bullying

Octombrie 19, 2015

bully

Nu de mult am citit în presă despre drama unei copile care  a decis să își pună capăt zilelor, datorită problemelor cauzate de alte fete mai mari, de la aceeași școală. Sătulă de amenințări, de bătaie, de umilințe, de teroare și în lipsa unei persoane de încredere cu care să stea de vorbă, a cedat și a renunțat la cel mai prețios dar pe care l-am primit cu toții de la Dumnezeu. Părinții, oameni simpli și muncitori, nu au avut nici cea mai mică idee despre drama care se petrecea chiar sub ochii lor. Adesea, (mult prea) ocupați cu (prea) multele griji ale vieții, putem proceda la fel. Pierdem contactul și obișnuința de a împărtăși, de a asculta, de a fi o prezență activă în viața copiilor noștri. Uităm să fim prietenii lor cei mai buni și persoanele la care să alerge prima oară atunci când au o problemă…

În ultimii ani s-a încetățenit și la noi un concept, importat din limba engleză, deși practica este veche de când lumea. Ne referim, desigur, la ”bullying”, care ar putea să însemne terotizare, intimidare, agresiune, etc. Termenul vine de la ”bully”, care în limba engleză înseamnă bătăuș, huligan, agresor, etc.

Bullying-ul are loc atunci când copilul devine ținta repetată a acțiunilor negative ale uneia sau mai multor persoane. Ele pot lua forme emoționale, fizice și chiar sexuale. Uneori bullying-ul implică agresiuni verbale (glume proaste, tachinare, umilire, amenințare, etc). Nu de puține ori apare și agresunea fizică (copilului i se blochează calea, este îngesuit la un colț sau la perete, este lovit, împins, i se pune piedică, etc.). Sunt bully care folosesc și agresiunea sexuală (sub formă de atingeri, avansuri sexuale, fotografii, email-uri sau mesaje, etc). Alteori copilul este deposedat de lucrurile sale, i se confiscă, i se distrug sau i se ascund lucrurile, este estorcat de fonduri, etc.

Nu vă gândiți că puiuțului vostru nu i se poate întâmpla! Problema nu este nici mică și nici nouă. Însuși președintele american, Barack Obama s-a confruntat cu această problemă în copilărie. El spunea: „Trebuie să recunosc că, din cauza urechilor mele mari şi a numelui meu neobişnuit, nu am fost ferit de bullying în școală“. Nu este deloc un risc pe care să îl tratăm cu ușurătate. Bullying-ul este tot mai frecvent în școlile și în cartierele noastre și poate avea consecințe dintre cele mai serioase. O serie de studii recente au identificat o asociere puternică între bullying și depresie sau între bullying și comportamente suicidale. Unul dintre ele chiar a identificat dovezi consistente ce demonstrează o legătură de cauzalitate între ele, în special la fete. Citește mai departe…

Anunțuri

Perspective ale disciplinării copiilor

Iulie 8, 2010

Cum vă disciplinați copiii? Este pedeapsa corporală una dintre metodele pe care le folosiți, sau considerați că aceasta ar trebui scoasă în afara legii?

Cea mai mare parte a adulților este de acord că a plezni un copil care nu este cuminte nu reprezintă un risc major pentru bunăstarea acestuia, conform unui studiu recent, realizat de către „The Children Society”, o organizație nonguvernamentală ce militează pentru drepturile copiilor.

Rezultatele pot fi privite ca o lovitură în plub împotriva celor ce militează eliminării depline a pedepsei corporale, care încearcă de multă vreme să convingă părinții că pedeaspsa corporală este în detrimentul bunăstării copiilor.

Studiul relevă faptul că două treimi dintre adulții chestionați nu cred că pedeapsa corporală reprezintă un risc major pentru copii.

Reguli

Dr. Patricia Morgan, un cunoscut autor de științe sociale, apreciază rezultatele studiului, spunând: „Este o mare prăpastie între ce cred părinții și ce le spun reprezentanții campaniei. Toate cercetările existente indică faptul că copiii ce au părinți foarte permisivi crează mai multe probleme decât cei cărora li s-au trasat limite și li s-au impus reguli, iar cei la care s-au folosit pedeapsa fizică pentru încălcarea acestor reguli o duc mai bine. Părinții au dreptate.”

Cercetările dezvăluie că 32% dintre respondenți consideră pedeapsa corporală ca fiind un risc minor, iar 36% un risc mediu.

Pedepse

În contrast, 33% dintre cei chestionați au considerat că pedeapsa fizică reprezintă un risc major.

Dar Bob Reitemeier, Director Executive al The Children Society, și-a exprimat îngrijorarea cu privire la rezultate. El a spus: „Violența fizică este ceva de care copiii ar trebui, în mod categoric, protejați. Cercetarea a evidențiat o alarmantă lipsă de griji la o treime din oamenii chestionați cu privire la părinții ce își lovesc copiii”.

Dezacord

„Copiii reprezintă singurul grup de oameni din această țară care pot fi legal loviți cu regularitate de către alții, fiind prea puțin protejați de lege”.

Remarca de mai sus a fost contrazisă, însă, de către Dr. Morgan, care spune: „Copiii sunt singurii oameni care pot fi trimiși în pat, la culcare, de către alții. Asta înseamnă că este și greșit?”

Rezultatele obținute de un studiu mai amplu, realizat de cercetătorii de piață ai GfK NOP, realizat pe 2047 de adulți, indentifică principalele riscuri întâmpinate de copiii între 6 și 15 ani, în șase diferite scenarii.

Părinții… Urmăriți penal?

În primele luni ale acestui ani, specialiști ai Consiliului Europei au afirmat că părinții care își lovesc copiii ar trebui urmăriți penal pentru agresiune.

Militanții pentru drepturile familiei, pe de altă parte, și-au exprimat îngrijorarea că „o minoritate vocală” ca cea a activiștilor este pe cale de a submina autoritatea părinților de a-și disciplina proprii copii.

Maud de Boer-Buquicchio, Asistent al Secretatului General al Consiliului Europei, spune: „Interzicerea tututor pedepselor corporale este un imperative legal și cred că Marea Britanie va face urgent acest pas esențial.”

Corecții

Ea a afirmat de asemenea și faptul că lovituri blânde, care nu lasă semne, pot afecta copilul din punct de vedere psihologic, atacând abordarea comună părinților din Marea Britanie, care este „unul cu autoritate”.

Dar Norman Wells, Director al Family Education Trust, spune: „Părinții, și nu guvernele naționale, au responsabilitatea ocrotirii copiilor, a cultivării și corectării lor, atunci când este necesar”.

Ce vom spune noi?

Orice părinte sănătos și responsabil cunoaște beneficiile aplicării, la timp și cu măsură, a metodei disciplinare care îl poate durea și pe cel ce o aplică. Scriptura nu o denunță, ba chiar încurajează folosire ei. Cconsider că metoda trebuie limitată și chiar eliminată la o anumită vârstă. Cu toate acestea, este absurd să considerăm corecția fizică ilegală și distructivă în totalitatea ei, demonizând o întreagă generație de părinți iubitori și bine intenționați și transformându-i în agresori .

În egală măsură, mă dezic și elimin de pe listă excesele și abuzurile de orice fel și încurajez folosirea cu precădere a metodelor nonviolente de educație, mult mai eficiente odată cu creșterea copilului. Disciplinarea copilului este o artă trebuie să aibă în vedere comunicarea și aplicarea consecințelor, dar mai ales zidirea unei legături bazate pe încredere și respect, făcând abstracțiile de metodele deformate cu care cei mai mulți dintre noi am fost crescuți. În plus, nu uitați să-i acordați copilului vostru timpul, atenția, respectul și încrederea care i se cuvin, în cadrul unei relații ce presupune multe renunțări și sacrificii, dar care merită experimentată!

 Ne vom întoarce la subiect, pentru a-l dezvolta, ca fiind unul de maximă importanță pentru toți babacii care vor să devină și buni părinți!

Sursa: faithfulnews